Adevărul e tot El,
Cum lumina-i tot lumină.
Deși alții-i spun altfel
Și se poticnesc în El,
Deși orbii-i află vină.
El ne scapă din ruină.

Poate să cunoască omul
Tot ce-n lume se va naște.
Poate să disece-atomul,
Prețuiește doar cât fumul,
Dacă frunze doar rodește
Și-Adevărul nu-L cunoaște.

Poate să câștige-o lume
Și în lux să se dezmierde.
Să aibă chiar și renume,
Orice roluri să-și asume.
Ce folos fără nădejde,
Dacă sufletul și-l pierde?

Tu ascultă când te cheamă
Și cercetează-ți roadele!
Pentru cuget vei da vamă,
Pentru gânduri vei da seamă.
Fapte bune ori fapte rele,
Mai târziu răspunzi de ele!

Mai ușor cunoaștem noi:
Câte stele sunt pe cer,
Câte păsări prin zăvoi,
Câți cocori vin pe la noi
Decât știm prin ce mister
Vom zbura noi către cer.

Răsare soarele mereu
Și când cocoșul tace.
Chiar dacă îți pare greu
Ai nădejde-n Dumnezeu
Și așteaptă în pace:
Lumină-n zori se face.

Iar binele la vremea lui
Va străluci mai bine.
Și de nu vei vrea a-l ști,
Sigur nu el va păgubi.
Are timpul lui când vine
Și va învinge fără tine.

Dar e-o binecuvântare
Cu-Adevărul să lucrăm.
El are îndemnuri clare
Și-I lumină în lucrare.
Cu-Adevărul nu gafăm
Prosperăm, ne bucurăm.
Amin.
(Joi, 2 aprilie 2020)